Ce este autoreglarea?
Autoreglarea se referă la capacitatea copilului tău de a participa cu succes în clasă, de a-și respecta rândul, de a înțelege indicii sociale, de a lua decizii bune și de a fi un bun prieten. Autoreglarea este definită ca abilitatea de a-ți gestiona comportamentul, emoțiile, gândurile și impulsurile în urmărirea obiectivelor pe termen lung. Aceasta necesită un nivel de conștientizare de sine și maturitate care presupune capacitatea de a putea aștepta și a tolera întârzierea împlinirii unei nevoi atunci când acest lucru este necesar.
Dezvoltarea socio-emoțională a unui copil este cultivată numai după ce el are o experiență de conexiune prin relații de atașament cu adulții. Începe cu co-reglarea, ceea ce înseamnă că un copil experimentează sentimentul de calm, înțelegere și conexiune al adultului. Încrederea unui copil în lumea sa și în adulții din jurul său este fundamentală pentru o dezvoltare sănătoasă socio-emoțională, care susține autoreglarea. Prin urmare, noi devenim sursa de reglare a copiilor noștri până când aceștia sunt suficient de maturi pentru autoreglare.
Alte lucruri de știut despre autoreglare:
Autoreglarea nu este legată de inteligență. Factori care contribuie la cât de bine se poate autoregla un copil includ:
- Vârsta: Autoreglarea se dezvolta pe măsură ce copiii cresc.
- Componenta biologică: Temperamentul copilului tău și modul în care acesta răspunde la situații stresante afectează modul în care și când se dezvoltă autoreglarea.
- Relații: Interacțiunea ta cu copilul tău, inclusiv modul în care reacționezi la temperamentul său și răspunzi nevoilor sale, afectează modul în care învață să se autoregleze.
- Cunoaștere: Utilizarea limbajului (în special numirea emoțiilor) ajută la dezvoltarea autoreglării și pune pentru copil bazele a cum se va desfășura pe viitor învățarea.
De ce contează autoreglarea?
Autoreglarea pare a ajută copiii să rezolve problemele și să dezvolte strategii de coping.
- Autoreglarea include capacitatea de concentrare și de control al impulsurilor.
- Cu cât un copil se poate regla mai devreme, cu atât mai repede va fi pregătit pentru școală, unde a avea succes din punct de vedere academic și social presupune ca el să gândească pe cont propriu și să cunoască așteptările celorlalți.
Copiii care nu învață să se autoregleze fac de obicei mai greu tranziția către școală.
- A fi „pregătit pentru grădiniță” înseamnă a cunoaște litere, culori și numere, dar înseamnă și să poată sta liniștit în timpul activităților și să colaboreze armonios cu ceilalți.
La ce să te aștepți și când:
Perioada de sugar: Auto-liniștirea
- Este esențial să înțelegi că până când bebelușul tău are cel puțin 6 luni, el se bazează în întregime pe îngrijitori pentru a-i gestiona stresul – nu are abilitatea de a se autoregla. Acesta este motivul pentru care noi, psihologii, spunem că „nu poți răsfăța un bebeluș” și că este important să răspunzi la semnalele pe care le transmite bebelușul într-un mod rapid și consecvent.
- Sugarii se bazează pe îngrijitori pentru a răspunde la semnalele lor și a le fi întâmpinate nevoile de hrană, somn, confort și interacțiune.
- În primul an de viață, bebelușii învață cum se simte să ai nevoile satisfăcute și treptat învață să creeze acel sentiment (cunoscut ca „auto-liniștire”) cu din ce în ce mai puțin ajutor de la tine.
- Prin acest proces de maturare, și cel mai important – în relație cu tine – bebelușul învață modalități de auto-calmare când este supărat.
1-3 ani: Gestionarea emoțiilor
- În etapa 1-3 ani copiii învață mai multe despre emoții și încep să conecteze într-un mod mai conștient evenimente și situații cu emoțiile (până la această vârstă asocierile de acest tip se fac cu precădere într-un mod neconștientizat de către copil.)
- Acesta este un moment dificil, dar important, de creștere pentru copii, adesea umplut cu manifestări emoționale extreme (variind de la entuziasm la frustrare).
- Pe măsură ce autoreglarea și abilitățile lingvistice ale copiilor se dezvoltă, tantrumurile și izbucnirile emoționale devin din ce în ce mai ușor de gestionat și se întâmplă mai rar.
Perioada preșcolară: Emoțiile într-un context social
- Între 3 și 5 ani copiii încep să înțeleagă relația dintre emoțiile și comportamentele lor.
- Aceasta înseamnă că, în acești ani este esențial pentru părinți și îngrijitori să ajute copiii să identifice și să pună în aplicare strategii de autoreglare, cum ar fi practicarea așteptării și denumirea emoțiilor.
- Pentru părinții copiilor preșcolari, aceasta implică stabilirea unor limite și comunicarea așteptărilor lor față de comportamentul copiilor. Copiii de vârstă preșcolară au un control mai mare asupra impulsurilor lor și încep să gândească înainte de a acționa.
Ce poți face tu ca părinte:
Pentru toți copiii:
- Oferă structură și predictibilitate.
- Oferă un model de autocontrol și autoreglare prin cuvintele și acțiunile tale atunci când ești frustrat, supărat sau entuziasmat. Ce vei face tu copilul va imita.
- Caută ajutor. Dacă copilul tău se luptă cu gestionarea emoțiilor sau a comportamentului, identificarea și intervenția timpurie te poate sprijini atât pe tine, cât și pe copilul tău în dezvoltarea acestor abilități importante.
Pentru sugari:
- Fii responsiv la nevoile bebelușului, cum ar fi foamea sau oboseala. Când bebelușul tău plânge, ridică-l.
- Caută indicii de supra-stimulare, cum ar fi când își întoarce într-o parte corpul sau capul sau când își arcuiește spatele; atunci când acestea apar, oferă-i o pauză copilului tău și redu cantitatea de stimulare.
Pentru copii mici și preșcolari:
- Găsește modalități de a spune da, mai degrabă decât nu: oferă-i o alternativă convenabilă și sănătoasă care să îi susțină mai degrabă satisfacerea nevoii legitime din acel moment, în loc de înhibarea nevoii. De exemplu, „Poți lovi această oală cu lingura.” în loc de„ Nu lovi cu lingura masa de sticlă.”
- Spune-i- ce este posibil mai degrabă decât ce nu este. De exemplu, spune-i „Te rog să mergi!” mai degrabă decât „Nu alerga!”.
- Numește emoțiile, folosind cuvinte precum “bucuros, trist, rușinat, mândru, furios, speriat” pentru a descrie cum te simți.
- Anticipează tranzițiile și anunță schimbările care apar în programul de rutină zilnică cu suficient de mult timp înainte astfel încât să aibă timp să se re-ajusteze intern.
- Oferă-i oportunități pentru creativitate și joc.
- Fii implicat. Anticipează-i un comportament inadecvat și redirecționează-l.